Ion creanga – amintiri din copilarie (comentariu)

În contextul prozei memorialiste I. Creanga ramâne prin opera sa „Amintiri din copilarie” un „poet” al aducerilor aminte ale fericitei vârste a copilariei.

„Amintiri din copilarie” este o opera cu valoare documentara dar, în acelasi timp este un roman al copilariei.

Intuind geniul creator al lui Creanga, M. Eminescu, nedespartitul sau prieten, îl va îndemna pe acesta sa-si scrie nemuritoarea opera. Astfel s-au nascut „Amintirile” scriitorul retraind sub ochii cititorului vârsta evocata în spatiul ideal al Humulestiului, Nica, eroul central al operei este urmarit din copilarie pâna în pragul adolescentei.

Romanul „Amintiri din copilarie” este o opera epica deoarece autorul îsi exprima ideile si sentimentele cu ajutorul personajelor si al actiunii. Modul de expunere predominant în opera epica este naratiunea. Când relateaza întâmplari care au în centrul atentiei personaje din universul social al Humulestiului naratiunea este la persoana a III-a. În „Amintiri din copilarie” naratorul se identifica cu personajul, Nica fiind autorul însusi la vârsta copilariei. De aceea în roman domina naratiunea la persoana I.

Fragmentul din manual face parte din capitolul I al romanului. El relateaza o întâmplare din viata de scolar a lui Nica, strâns legata de aspecte ale scolii din vremea aceea. Valoarea artistica a textului reiese din talentul de povestitor al lui Creanga care foloseste limba poporului sau.

O zi di viata de elev a lui Nica ne descrie starea de neliniste a personajului, framântarile sufletesti provocate de razbunarea lui Nic-a-lui-Costache pus de Badita Vasile „sa-l prociteasca”. Acesta era sfadit cu Nica din pricina Smaranditei, careia îi trasese o „bleanda” fiindca nu-i daduse pace la prinsul mustelor cu ceaslovul. Simtim înca de la început ironia lui Nica pentru dusmanul sau din descrierea pe care i-o face „baiat mai mare si înaintat la învatatura pâna la genunchiul broastei”. Expresia populara „pâna la genunchiul broastei” prin ironia pe care o sugereaza, devine sursa de umor. Nic-a-lui-Costache începe a însemna greselile cu „ghiotura” pe o „dranita” spre disperarea baiatului.

Naratiunea este intersectata de monologul care dezvaluie starea sufleteasca a lui Nica: „Mai!!! S-a trecut de saga zic eu în gândul meu”. Pentru a reda teama de pedeapsa autorul foloseste câteva expresii populare. Spaima este marturisita astfel „si unde n-a început a mi se face negru pe dinaintea ochilor”.

Interjectiile, adresare facuta siesi accentueaza nelinistea lui Nica: „Ei, ei! acu-i acu. „Ce-i de facut, mai Nica?””. Situatia dificila din timpul ascultarii îl determina pe baiat sa caute solutia salvarii. El astepta cu neastâmpar sa vie „un lainic de scolar de afara pentru a se putea scuti de calaria lui Balan si de blagoslovenia lui Nicolai, facatorul de vânatai”. Nerabdarea este sugerata de expresia populara: „îmi crapa maseaua-n gura”.

Sosirea unui scolar schimba situatia initiala a personajului care iese pe usa si o ia la sanatoasa spre casa. Fiindca doi „hojmalai” o luasera la pe urmele sale, Nica începe a fugi de-i „scaparau picioarele”. Desi trece pe lânga casa, Nica îsi continua fuga pâna în ograda unui megies si se ascunde în gradina cu papusoi. El reuseste sa scape de urmaritori îngropându-se în tarâna. Autorul noteaza ciuda celor „doi hojmalai” care pierdusera urma lui Nica. Sentimentul este acelasi din partea baiatului care spune în sine lui cu satisfactie: „se vede ca i-a orbit Dumnezeu de nu m-au putut gabui”. Ajuns acasa Nica se plânge mamei ca nu se va întoarce la scoala.

Finalul întâmplarii este fericit, schimbând total starea initiala. A doua zi parintele a venit la familia lui Nica, unde baiatul a fost luat cu binisorul si sfatuit sa se întoarca la scoala. Gândul de a fi popa în sat si imaginea Smaranditei îl determina pe Nica sa se apuce de învatatura: „când aud eu de popa si de Smarandita popi, las mustele-n pace si-mi iau alte gânduri…”

Nica începe a se da la scris si la facut cadelnita, „la tinut isonul” încât câstiga admiratia parintelui si a fiicei sale. Aceasta schimbare este exprimata sugestiv de expresia populara: „alta faina se macina acum la moara”. Nic-a-lui Costache nu mai avea stapânire asupra sa.

În acest fragment este descris conflictul dintre sensibilitatea unui copil si metodele de pedeapsa brutala cu biciul. Acest conflict genereaza spaima lui Nica si fuga lui de la scoala.

Întâmplarea are un final fericit, caci iluziile copilului îl transforma.

Anunțuri
Publicat on Octombrie 18, 2008 at 11:31 am  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://referateandy.wordpress.com/ion-creanga-amintiri-din-copilarie-comentariu/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: